Nu ai fost acolo
Nu ai fost acolo cand te-am chemat, erai prea ocupat sa fii bun cu toata lumea, mai putin cu mine, si ai ales sa nu ai grija de sufletul meu.
Ti-am zis ca ma doare, ca nu mai pot, ca ma sufoc si m-ai lasat sa ma sufoc cu durerea mea.
Dar ai venit din spate si mi-ai zis: ca trebuie sa fiu mai buna, sa inteleg mai mult, sa accept multe lucruri care nu erau firesti, care nu mai corespundeau sau nu au corespuns niciodata cu valorile mele, sa iert mai mult, dar fara sa ma iert pe mine. Ti-am zis ca am obosit, ca ma invart in cerc si am ametit. Am ametit, am cazut si m-am trezit in mijloc, singura. Intr-un cerc ca intr-o inchisoare din care oricat de multe fapte bune aveam sa fac, tot nu aveam sa ies. Cu cat faptele erau mai bune, cu atat cercul era mai strans si pedeapsa mai mare. La un moment dat, am zis ca nu sunt singura in cercul acesta. Parea sa fie un cerc impartit la doi. Credeam in iubire, credeam ca sunt puternica, insa mi-am dat seama ca nu pot sa fiu puternica in cerc.
Atunci cand nu vrei sa-ti faci curat in viata, la un moment dat, o sa aiba viata grija sa faca curat in locul tau.
Nu ai fost acolo atunci cand mi-am dorit foarte mult, atunci cand am avut cea mai mare nevoie, iar atunci cand o sa ai tu timp si pentru mine ma tem ca nu o sa mai conteze!
