Tu cand te–ai regasit ultima oara?

Timpul trece, oamenii se schimba, nevoile noastre sunt mereu altele. Dintre toate cele care se intampla in viata noastra, si indiferent de ce alegem sa facem pentru cei din jur, la finele zilei ramanem noi cu noi, cu gandurile si simtirile noastre. Daca nu esti bine cu tine, nu vine nimeni sa te repare, nu te aduna nimeni chiar daca sufletul tau e rupt bucatica cu bucatica. Inveti sa–ti ascuzi durerea in baie printre stropii de apa calda, poate chiar si in stropii de ploaie, sa nu se vada diferenta. Uneori… sub ochelarii de soare sau in spatele unui machiaj perfect.

Si, indiferent de ce se intampla in sufletul tau, trebuie sa renasti in primul rand pentru tine, apoi pentru cei dragi tie.

Vei inchide multe usi, locuri dragi se vor zidi, asta pentru ca viata merge mai departe. Si este extrem de dureros, mai ales cand unele decizii nu iti apartin in totalitate.

Numai ca, atunci cand se aduna prea multa suferinta in viata ta, ridici un zid, din ce in ce mai mare, ca sa nu mai ajunga nimeni la sufletul tau.

Multi le vor numi lectii de viata, lectii care te vor ajuta sa cresti, dar pana cresti doare extrem de rau. Apoi te gandesti sa mai acorzi o sansa, iar dupa a doua sansa se pare ca doare si mai tare. Numai ca, dupa multa durere apare detasarea. Usor, usor oameni noi vor aparea in viata ta si iti vor colora viata, dar pana atunci trebuie sa te regasesti.

Tu cand te -ai reagsit ultima oara?