Prima linie

Ca este nebunie peste tot in lume nu mai este de multa vreme un secret, iar faptul ca prima linie este cea mai importanta se stie la fel de bine.

Da, medicii merita tot respectul, cei care nu au plecat si au ramas in prima linie respectandu-si juramantul in momentul in care au ales sa salveze vieti.

Dar, chiar daca o sa sune ciudat, pentru mine prima linie inseamna si vanzatoarea de la colt de strada care se expune zi de zi, fara niciun triaj, postasul care inca mai aduce pensii si alocatii din usa in usa, omul care ne curata zi de zi scara blocului, farmacistele care ne vand zilnic medicamente si care ne dau poate chiar mai multe sfaturi in aceasta perioada cand accesul catre medici e limitat, soferii, distribuitorii si toti cei care ne ajuta sa avem toate cele necesare, in limitele date de situatia impusa, cei care ne pun marfa in raft, toti, pentru mine, ei si cei care nu pot lucra de acasa si sunt la munca reprezinta prima linie. Iar pentru asta vreau sa le multumesc si sa stie ca ii respect, cu mic cu mare, cu carte sau fara carte. Noi, cei de acasa, din spatele unui monitor, avem tot de ne trebuie datorita lor. Acesti oameni nu sunt niciodata mai prejos, nu au fost si avem toate motivele din lume sa-i apreciem, asa cum nu am facut-o niciodata.

Este o perioada grea si unica pentru toata lumea, toate activitatile acestea online in care profesorii si-au prins urechile ca sa mai ofere un strop din cultura lor, si nu doar ca sa nu se piarda materia, ci pentru a le tine copiilor mintea antrenata, dar si pentru timpul sa treaca mai repede fara sa mai ne faci griji in permanenta. Pentru ca iubesc ceea ce fac. Noi, cei din spatele monitorului care am muncit mai mult de acasa decat intr-o zi normala atunci cand ne aflam la birou si nu ne plangem pentru ca ne dorim sa ne fie bine, noua tuturor si care speram sa putem reveni la vechile obiceiuri chiar daca vrem ca data viitoare sa fim mai pregatiti, dar pe de alta parte dispusi sa ne pastram ritmul ca sa nu pice altii.

Poate ca este momentul sa intelegem ca unul fara altul nu avem valoare si ca doar impreuna o sa reusim sa trecem peste toate, insa, cu siguranta mult mai puternici si increzatori in fortele proprii.

Stiu, suna cliseistic si toata lumea zice ca o sa fie bine, dar de data asta numaratoarea inversa a inceput si parca lucrurile intra intr-o rutina, chiar daca suntem acasa.

Unii mananca sanatos, altii alerga in jurul blocului. Unii fac exercitii fizice in casa, alta gatesc ce nu au gatit niciodata. Unii fac curat in haine si in viata, altii citesc si fac curat in suflet.

Nu conteaza in ce categorie de regasesti, important este sa nu renunti, nu acum si nu in conditiile date, alege sa renunti in glorie, cat ti-ai invatat lectiile.

Sa credem in noi si in cei fara de care nu ne-am bucura de ce avem acum.

Prima linie – va multumim ca sunteti!