Echilibru+ armonie = copii fericiti

Stau si analizez copiii din noile generatii si constat pe zi ce trece ca noi, parintii, vrem sa luam din problemele lor si sa le facem problemele noastre. Vrem sa le remediem, sa intervenim in discutiile cu colegii de scoala, gradinita, sa argumentam noi in locul lor, sa ne exprimam opiniile de adulti, care de multe ori nu sunt pe intelesul copiilor. Fara sa ne dam seama, ne frustram proprii copii, le taiem apripile, iar in momentul in care noi nu o sa mai fim acolo sa le rezolvam problemele, cel mai probabil acestia vor suferi cumplit. Din pacate, viata ne ofera multe surprize si indiferent cat de greu ne-ar fi, trebuie sa-i lasam pe copii sa cunoasca sentimentele pe care le traim si noi in viata de zi cu zi.

Daca astazi ii remediezi un conflict cu prietenii de la scoala, peste 10 ani te duci la seful lui si ii spui ca nu il trateaza corespunzator pe copilul tau? Destul de putin probabil sa faci asta, dar daca nu ii rezolvi tu conflictul atunci cand este copil, el poate sa stie sa-si impuna punctul de vedere, sa spuna ce gandeste si sa ia atitudine corespunzatoare, pur si simplu, sa stie ce sa faca si sa rezolve problemele pe care le are de intampinat in viata de adult.Toate acestea se pot intampla daca a primit sfaturi bune, insa le-a pus singur in aplicare. Tot pe ei, pe cei pe care ii iubim cel mai mult, trebuie sa-i invatam sa piarda, atunci cand este cazul, sa nu-i lasam sa renunte si sa-i ajutam sa-si indepineasca visurile.

Chiar daca suna ciudat, este recomandat sa-i lasam pe copii sa se plictiseasca, pentru ca doar atunci incep sa se gandeasca ce ar trebui sa faca si cu ce s-ar putea juca, momentele de pliciseala pot reprezenta momente reale de creativitate.Trebuie sa-i invatam sa fie independenti, sa nu-i legam la sireturi mereu, pentru ca am vazut copii care stiu sa se lege la sireturi doar cand sunt cu tati, atunci cand sunt cu mami uita brusc. Cu cat ii invatam sa fie independenti de la o varsta frageda, cu atat mai bine o sa le fie pe viitor.

Da, noi trebuie sa fim acolo, mereu, in spatele lor, insa nu in locul lor. Observ cum ne este mai la indemana sa le cumparam copiilor exagerat de multe jucarii, care mai de care mai interesante si care incearca sa ne inlocuiasca. Pentru mine o poveste o sa fie magica doar daca este citita de parinti/bunici. Dar, pe cat de multa varietate exista, copiii se plictisesc extrem de repede si vor altele si altele.

Este cazul sa cumparam inteligent, nu tot ce apare pe piata trebuie sa aiba si copilul nostru. In felul acesta crede ca asa e normal, sa primeasca totul, atunci i se pare ca jucariile s-au invechit si nu mai sunt cool, deci, trebuie sa cumparam altele noi. Mai bine alegem jucarii precum Lego, care le ofera posibilitatea sa construiasca la infinit. Aparent sunt mai scumpe, dar daca faceti un calcul, tot acolo ajungeti. Poate ca nu stiu cum trebuie sa fie un copil, insa stiu sigur cum nu trebuie sa fie.

Adevarul suprem il detine fiecare mama, dar atata vreme cat alegem sa avem incredere in copiii nostri si ii invatam sa traiasca tot ce le ofera viata, cu bine si rele, abia atunci suntem pe drumul cel bun.

Este vremea sa-i lasam liberi, insa sa le stam in umbra. Este vremea sa-si rezolve conflictele, insa cu sfaturi bune. Este vremea sa inteleaga ce este bine, dar invatandu-i ca se poate sa fie si rau. Este vremea sa fie ei, asa cum simt si isi doresc, fara sa le fie teama de nimic, pentru ca noi suntem acolo sa le dam aripi, nu sa le taiem.

Suntem parinti si ne place tare mult, dar la fel de mult o sa ne placa sa vedem niste adulti siguri pe ei si echilibrati emotional.