Operatia de polipi din viziunea unei mame

Gata! Decizia de a ii face operatia de polipi a fost luata, asa ca nu ne-a mai ramas decat sa ne prezentam la doctor pentru analizele necesare acestei interventii.

Aceasta decizie a fost luata in urma numeroaselor otite si pneumonii.

Luni, la prima ora, ne-am prezentat la spital Victor Gomoiu pentru recoltarea analizelor.  Cand am ajuns acolo, copilul a inceput sa planga de teama. Dupa ce s-a mai linistit, i s-au recoltat cateva eprubete cu sange, a urmat un exsudat faringian si unul nazal, apoi am plecat acasa, urmand sa revenim in ziua urmatoare pentru interventie.

Marti, ne-am prezentat la medic la ora 7.30 dimineata, asa cum ni s-a comunicat. Aveam bagajul necesar si o asistenta draguta ne-a dus intr-un salon special. Dupa noi au urmat si alti copii, iar salonul nostru de 6 persoane era complet ocupat, respectiv 12 persoane, 6 copii si 6 insotitori.

De aici a inceput nebunia, tuturor copiilor trebuia sa li se puna cate o branula pentru a li se administra medicamentatia necesara. Fiecare copil in parte tipa si era speriat de ce vedea la ceilalti copii, asistenta isi dadea ochii peste cap, la propriu, satula fiind de plansetele copiilor din salon.

Imi dau seama ca este destul de dificil sa lucrezi in aceste conditii, dar daca fiecare copil era dus intr-o sala speciala pentru aceasta procedura, nu se ajungea aici.

A fost o etapa grea, insa partea cea mai grea acum venea. Copiii nu aveau voia sa manance si/sau sa bea. In salon era o caldura destul de mare, iar anestezistul a intarziat, nici nu mai conteaza motivul.

Primul copil a intrat in sala de operatie in jurul orei 11.00, iar in jurul orei 12.00 a intrat copilul meu. Interventia lui a durat maximum 20 de minute. Inainte de a intra in sala i s-a administrat o preanestezie in urma careia copilul era foarte zambaret si bine dispus.  Cand interventia s-a terminat, o asistenta m-a anuntat ca totul a fost in regula si m-a dus in salonul post operator.  Toti copiii aveau masca de oxigen, mai putin al meu. Inimia imi galopa de teamna, emotie, nici eu nu mai stiu din ce motive. Cum m-am dus langa el, m-a simtit si m-a luat de mana. In scurt timp, voia la mine in brate. Il manca nasul rau si s-a trezit cu o tuse destul de neplacuta si raguseala, insa normala dupa spusele medicilor. In 30 de minute am plecat catre salon si intr-un final a adormit la mine in brate aproximativ 2 ore. Cand s-a trezit ii era foarte sete. A baut apa, insa a refuzat sa manance, desi era recomandat. Dupa alte 2 ore ne-am dus la vizita necesara dupa o astfel de interventie, si, pentru ca tusea persista, ne-a recomandat sa ramanem in spital si peste noapte. Nu m-a bucurat foarte tare acest lucru, dar in cazul in care aveam nevoie de ajutor trebuia sa revenim, motiv pentru care am ales sa ramanem sub supraveghere medicala pana a doua zi. I-au mai administrat o perfuzie, a facut aerosoli si s-a simtit foarte bine.

In urmatoarea zi, la prima ora, am plecat catre casa.

In urmatorea saptamana am avut urmatoarele restrictii:

• NU TREBUIA SA BEA CU PAIUL
• NU TREBUIA SA SUGA DIN BIBERON PENTRU CA SOLICITA GATUL FOARTE TARE
• NU TREBUIA SA FACA BAIE CU ABURI, IDEALE FIIND DUSURILE. TEORETIC NU AVEA VOIE SA STEA IN CALDURA MARE
• NU TREBUIA SA INTRE IN COLECTIVITATE TIMP DE O SAPTAMANA PENTRU A NU SE IMBOLNAVI, FIIND DESTUL DE VULNERABIL DUPA INTERVENTIE
• NU TREBUIA SA MANANCE CEVA CARE IRITA GATUL
• NU TREBUIA SA MANANCE  NICI FIERBINTE, NICI RECE

Odata ajunsi acasa, am continuat tratamentul recomandat de catre medic, adica sirop de tuse, antibiotic 3 zile si aerosoli alte 5 zile. La o saptamana dupa interventie ne-am dus la un control si ne-a zis ca totul a decurs cum trebuie si se vindeca foarte bine. Din acel moment am revenit la o viata normala.

In alta ordine de idei, chiar daca operatia de polipi este in esenta o interventie simpla, din punctul meu de vedere, nu a fost chiar asa. A fost o presiune foarte mare, asistente grabite si nervoase. Nimeni nu a stat sa-mi explice unele lucruri importante, chiar daca interventia dureaza putin, acele minute par o vesnicie cand vine vorba despre propriul copil.

Cu toate acestea, nu vreau sa generalizez pentru ca au fost si alte asistente rabdatoare si dragute. Iar asistentele care sunt si ele mame la randul lor au avut o atitudine diferita.

Medicul care s-a ocupat de noi a fost un medic bun, operatia a fost reusita. Ne-am imprietenit cu doamna Cristina care s-a dovedit a fi un om de exceptie.

Dupa operatia de polipi pot aparea si alte reactii adverse care sunt considerate normale, iar el a avut doar o tuse laringiana.

Operatia de polipi este mai grea pentru mame decat pentru copii, insa este important sa facem ce este mai bine pentru sanatatea copilului.