Importanta temelor în evoluția copiilor
In mod constant, copiii au diverse teme/ proiecte/ activitati pe care sa le finalizeze dupa orele de curs, adica acasa, insa de foarte multe ori acestea nu sunt tratate corespunzator, in sensul ca nu li se acorda atentia cuvenita.
Temele sunt esentiale atunci cand vine vorba despre aprofundarea notiunilor de la clasa.
Invatarea este un proces de asimilare a informatiilor, teoretic sau practic, care are un scop precis.
Procesul de invatare aduce cu sine o serie de beneficii precum: capacitatea de adaptare, o conduita adecvata, dezvoltarea capacitatii de gandire si actiune.
Invatarea poate sa fie la randul ei spontana sau dirijata, prin instruire și autoinstruire, aceasta din urma fiind autodidacta sau pe baza unor cerintele formulate intr-o tema.
Atat activitatile scolare, cat si cele extrascolare, au ca scop imbogatirea si aprofundarea informatiei, cultivarea interesului pentru diverse domenii, dezvoltarea inclinatiilor, aptitudinilor si talentelor, largirea orizontului cultural – stiintific, implicarea in viata sociala, precum si folosirea timpului in mod util si plăcut.
De asemenea, avem la dispozitie doua modalitati de a creste oportunitatile de invatare:
- cresterea perioadei de timp alocata studiului
- extinderea cantitatii de continut pe care il primesc
Se consideră ca tema pentru acasa poate favoriza ambele obiective.
De ce este tema pentru acasa importanta?
Lucrul independent functioneaza ca o disciplina intelectuala, acoperind necesitati variate:
– formează obiceiul de a studia, ofera timp suplimentar pentru aprofundarea informatiei care nu poate fi acoperita in orele de clasa
– completeaza si consolideaza activitatile de la scoala.
In plus, tema stimuleaza initiativa copiilor, independenta si responsabilitatea, dar reduce si diferentele intre activitatile de acasa si cele de la scoala.
Tema copilului este definită ca un set de cerinte ce trebuie indeplinite in afara orelor de clasa, ca o prelungire a activitatii de studiu prin activitate individuala, teoretica sau practica, de documentare sau elaborare a unei lucrari de sinteza sau a unor proiecte pe baza cunostintelor dobandite la scoala.
Consolidarea informatiilor dobandite de copii in timpul orelor de clasa se face prin activitati sau sarcini de lucru complementare, sub forma scrisa, orala, practica si sub forma de interactiuni din mediul extrascolar.
Tema favorizeaza insusirea tehnicilor de informare si de studiu, dezvoltarea creativitatii, cultivarea unui stil de munca intelectuala independenta, il invata pe copil sa imbine cunostintele generale sau specifice disciplinei acumulate pana atunci, cu informatiile primite la scoala.
Insusirea tehnicilor de munca intelectuala individuala presupune exercitiu, practic indelungata si sistematica. Procesul formativ isi are pasii sai, care depind de capacitatile si perseverenta copilului cat si de pregatirea și abilitatile cadrului didactic.
La inceput, copilul isi face temele pentru ca asa i se cere, percepand tema ca pe o obligatie sau ca pe o metoda de a evita un calificativ mic sau o nota mica.
Insa, in timp, copilul o sa-si faca tema pentru a primi aprecierea profesorului, de a arata colegilor ca este capabil, si abia in timp ajunga sa-si faca teme pentru el insusi.
Lucrul individual ii mareste copilului increderea in sine, in modul sau de relationare, odata cu largirea volumului de cunostinte. Exersarea capacitatilor creierului ii va conferi elevului o crestere a nivelului de inteligenta, a capacitatii de rezolvare a diverselor situatii, sporirea spiritului de initiativa si a capacitatii de decizie, ceea ce va duce la obtinerea de rezultate mai bune la scoala, dar si in viata personala.
Copilul va deveni interesat de lucrul individual ca de o responsabilitate diferita, pe care o va percepe ca pe propria lui misiune.
Un alt rol al studiului individualeste de a-i dezvolta copilului capacitatea de a se organiza. Efectuarea temelor inseamna si o buna planificare si, de asemenea, verificarea rezultatelor.
Tema pentru acasa constituie un mijloc prin care profesorul si parintele observa contributiile spontane ale copiilor, modul in care acestia inteleg, proceseaza si fixeaza cunostintele dobandite in clasa si nivelul de informatii asimilate din afara scolii.
Prin modul in care sunt rezolvate temele pentru acasa, profesorul isi poate da seama unde copilul respectiv are lacune, ce informatii nu au fost asimilate corect. Acesta va sti ce anume trebuie sa abordeze mai mult in clasa si care ar fi tactica de predare cea mai potrivita.
Desi exista pareri pro si contra asupra perceptiei necesitatii lucrului individual, multi profesori si parinti considera ca temele dezvolta initiativa si responsabilitatea copiilor.
Temele pentru acasa sunt foarte folositoare in cazul in care sunt planificate in concordanta cu materia studiata la ore, sunt de un nivel corespunzator cerintelor si scopului pentru care se recomanda si au un inteles clar pentru copii.
Pentru ca rolul temei este sa se potriveasca cat mai bine copilului, este indicat ca aceasta sa fie stabilita diferentiant.
Asadar, sa avem o tema obligatorie- adica o tema de dificultate medie si sa se aplice tuturor copiilor din clasa. A doua tema sa fie suplimentara si individuala, pentru activitati de recuperare, activitati de dezvoltare sau pregatire pentru concursuri.
Insa la fel de important este ca acestea sa fie verificate si fiecare copil sa primeasca un feedback.
Copilul are nevoie de laude si de recompense pentru a continua sa invete si sa pastreze acelasi randament.
Tema pentru acasa ii ofera copilului oportunitatea de a-si evidentia si de a-si dezvolta calitatile si capacitatile care in clasă nu au cum sa se manifeste.
Ceea ce lucreaza copilul in mod individual are un rol important si pentru parinti, fiind un mod prin care acestia pot vedea ce a asimilat copilul la scoala, ce i-au predat profesorii si cum se descurca el cu modul de predare al unui anumit cadru didactic.
Temele reprezinta cumva o punte intre scoala si familie, felul in care paintele reuseste sa aprecieze munca profesorului, dar si modul in care cadrul didactic este constient ca in spatele unui copil sta un parinte preocupat de educatia lui.


