Iedul cu trei capre

Povestea asta nu s-a intamplat chiar pe vremea cand se potcoveau puricii, ci mult mai aproape, cand puricii au devenit tare nesuferiti- iar eu copii, va doresc sa n-aveti de- a face cu ei…
Cica nu departe de casa caprei cu trei iezi isi avea casa un ied cu trei capre. Era un ied ca toti iezii: nici mai mare, nici mai mic, nici mai frumos, nici mai urat. Cum s-ar spune : nici prea-prea, nici foarte-foarte. Numai ca in loc de o capra avea trei: o capra- mama, o capra- matusa si o capra bunica.
Grozav de bine o mai ducea iedul! Ce sa va spun copii, pe mine de m-ar lasa sa stau macar o zi in casa aceea, nu mi-ar mai trebui nimic. Maiculita ce mai trai !
Dimineata nici nu apuca bine iedul sa deschida ochii, ca si incepea sa porunceasca :
– Capra – mama !
– Spune fiul meu iubit !
– Imbraca-ma ! nu pot singur…
Capra mama nu astepta sa i se spuna de doua ori. Se apleca sa-i caute incaltarile sub pat, se urca pe dulap si-i caute nadragii si se baga dupa soba sa-i caute camasa.
De, iedul nu obisnuia –ca voi – sa foloseasca spatarul scaunului ori cuierul. Isi arunca hainele unde nimerea.
Capra –mama ii aduna hainele si se nacăjea sa-l imbrace: ii lega siretele, ii tragea pantalonii si camasa si vai ii aranja si cureaua !
Cand se vedea imbracat, iedul iarasi poruncea :
– Matusa- capra !
– Spune, nepotelul meu drag !
– Ospateaza-ma ! nu pot singur…
Matusa- capra se repezea la bucatarie, turna lapte dulce si aseza intr-o farfurie mamaliguta calda, apoi punea totul pe o tava si le ducea fuguta la patul iedului. Si rupea matusa capra din mamaliguta si indeasa in gura iedului! si tine-i matusa-capra cana la gura sa soarba iedul laptele !
Si uite asa, pana ispravea iedul toata mamaliga si tot laptele, ba ii mai aducea matusa- capra si cate o placinta, ca era mare mester la copt, iar iedul mare mester la inghitit…
Zburda iedul toată ziulica pe afara, iar seara cand se întorcea acasa se intindea pe pat si poruncea :
– Capra – bunica !
– Spune, nepotelul meu scump !
– Adoarme-ma ! nu pot singur…
Cat ai clipi, bunica-capra venea langa ied si se pornea sa-i cante si sa-l legene:
Nani nani, nani
Coboara somn pe scara nevazuta,
Nani, nani. nani
Si opreste-te somn
Pe ochii nepotelului meu
Nani, nani, nani.
Hei, asa trai ca al iedului mai zic si eu ! Sa tot traiesti 100 de ani.
Dar intr-o seara, batu in poarta vecina capra cu trei iezi.
– Scumpele mele surate am venit la voi cu o mare rugaminte. Maine seara mi se insoara iedul cel mare. Tare as vrea sa le pregatesc un ospat sa i se duca vestea. Ma rog domniilor voastre, fiti bune si poftiti maine la mine sa-mi ajutati la infasatul sarmalutelor, la impletitul colacilor, ori la ce-o mai fi de trebuinta. O sa va rasplatesc.
– Maine in zori suntem la dumneata surata ! Te-om ajuta cu draga inima.
A doua zi, cele trei capre plecara la vecina lor capra cu trei iezi.
Mai tarziu se trezi si iedul. Dupa cum ii era obiceiul striga :
– Capra – mama! Imbraca-ma! Dar nimeni nu veni sa-l imbrace. Atunci iedul incepu sa se tavaleasca prin pat si sa urle.
– Imbraca-ma! Imbraca-ma! Imbraca-ma! Nu pot singur…
Vulpea tocmai trecea pe acolo si auzind urletele iedului, curioasa din fire, baga capul pe fereastra ca sa afle ce se intampla.

Nu mai striga atata iedutule, daca nu poti sa te imbraci singur arunca-mi hainele si te imbrac eu.
Bucuros iedul ii azvarle incaltarile si nadragii si camasa. Una cate una vulpea le prinse, le vara intr-un sac si pe aici ti-e drumul! Fugi cu ele sa le vanda la targ.
Mare amaraciune il cuprinse pe ied si multe lacrimi grele varsa. Dar tot plangand si vaicarindu-se il apuca foamea. Striga:
– Matusa-capra, ospateaza-ma!
Dar nimeni nu veni să-l ospateze. Matusa -capra precum se stie era plecata.
Si porni iar iedul sa se tavaleasca si sa urle :
– Ospateaza-ma! Ospateaza-ma! Ospateaza-ma! nu pot singur….
Cum tipa el asa, trecu pe acolo ursul.
– Nu mai striga atata, iedutule ! mai bine spune-mi unde e mancarea ca sa te ajut eu. Te ospatez pe cinste !
Iedul ii spuse. Ursul intra in bucatarie si incepu sa infulece cat sapte. Infuleca toata mamaliga. Sorbi si ultimul strop de lapte. Ba de lacom ce era cat pe ce sa inghita ceaunul si facaletul. Apoi ursul pleca fara sa–i mai pese de ied.
De acum s-a pus iedul si mai tare pe plans. Si plangi si plangi de rasuna casa de zbieretele lui. Toata lumea insa stie ca dupa plans ti se face foame.
Striga iedul :
– Capra – bunica ! adoarme-ma!
Dar nimeni nu veni să-l adoarma.
Si din nou iedul incepu sa urle si sa se tavaleasca.
Lupul tocmai iesise la plimbare. Se afla nu departe si-l auzi pe ied strigand

Nu mai striga atata iedule. Las ca vin eu sa te adorm iedutule !..
Intra lupul in casa, se aseza langa ied, leganandu-l si cantandu-i
Nani, nani, nani,
Nu mai cobori somn
Ca nu-i nevoie.
Nani, nani, nani,
Am sa-l mananc
Pe iedul cel rasfatat
Razgaiat si alintat,
nani, nani,nani.
Iedul se inspaimanta, nici eu nu pot sa va spun de unde mai gasi putere sa se smulga de langa lup si s-o rupa la fuga incotro vedea cu ochii.
Se inapoie acasa, gol, flamand si ostenit, abia spre seara. Si cum intra pe usa zise :
– Capra –mama, matusa-capra, capra-bunica ! am sa va povestesc tot ce mi s-a intamplat, dar mai intai sa-mi caut niste haine ca sa ma imbrac si apoi sa mananc ceva ca tare mi-e foame.
Se imbraca iedul, manca ce mai gasi prin oale, dar inainte sa-si inceapa povestea adormi bustean…
Dar voua copii nu vi-e somn? mie, de ce sa va mint, imi cam este.
Noapte buna, dragii mei copii !

(sursa: http://www.agendainvatatorului.ro/clasa-a-ii-a/lectura/iedul-cu-trei-capre–203)